Nu uita de unde ai plecat, dar nici unde ai ajuns!

medium_6171907581De fiecare dată când cineva apropiat mie trece printr-o perioadă mai grea ori confuză, primul sfat pe care aș vrea să i-l dau ar fi acela să nu uite cine este cu adevărat. Am simțit pe propria-mi piele că, în vremurile cele mai negre, poți să pierzi tot felul de oameni și de lucruri, dar dacă te-ai pierdut și pe tine, îți va fi cu atât mai greu. Oarecum, este în firea lucrurilor ca, în timpuri neclare, să fim nevoiți să trecem singuri prin unele încercări inerente, iar dacă nu te regăsești în acele momente pe tine, atunci ești cu adevărat pierdut, căci cea mai grea și mai complicată călătorie este aceea înapoi către propria persoană. De aceea, evoluați, experimentați, adaptați-vă, dar nu vă schimbați în ceea ce nu sunteți pentru că vă sabotați la cel mai intim și periculos nivel!

Cu toate acestea, cred că avem datoria să ne terminăm viața pe un alt palier, unul mai înalt, care învelește esența noastră într-o haine prețioasă și care nu este altceva decât munca noastră de a ne perfecționa, de a deveni mai buni. Extrapolând, îmi place să cred că nicio evoluție nu vine fără muncă, căci eu muncesc dintotdeauna pentru a fi o persoană mai bună, mai tolerantă, mai bine pregătită profesional, și nu aș vrea să ajung la concluzia că nu munca este secretul!

Am întâlnit persoane diverse, unele extrem de talentate, altele extrem de muncitoare, unele extrem de modeste, dar care nu reușesc să înțeleagă că au ajuns la un anumit nivel și că, pentru a fi împliniți, pentru a fi luați în serios, trebuie să se acomodeze cu ideea că au evoluat, că nu mai sunt doar o pură esență a lor, ci și-au croit haine noi, pe care trebuie să le poarte cu aceeași lejeritate cu care se poartă pe sine.  Aceste persoane au rămas atât în esență, cât și în aparență, băieții care băteau mingea în fața blocului și care avea porecle ciudate, au rămas fetele sfioase care nu pășeau dincolo de treapta de la scara blocului, dar, în tot acest timp, au devenit altcineva, un altcineva pe care nu sunt capabili să și-l asume și să îl poarte așa cum trebuie. Acest tip de comportament duce la o neîmplinire personală și la o profundă și chinuitoare dezamăgire în ceea ce privește felul cum ceilalți îi privesc – ar vrea să fie priviți ca acei oameni de potențial succes care sunt, dar sunt văzuți ca niște copii incapabili, cu numele diminutivate, iar asta este drama lor.

E adevărat că nu trebuie să renunțăm niciodată la ceea ce suntem cu adevărat, să nu uităm ceea ce ne definește, pentru că vor fi oameni care ne vor face să ne îndoim de noi înșine, ne vor face să ne fie rușine că suntem într-un anumit fel sau că avem un anumit stil de viață. Nicio reușită cu adevărat notabilă nu se poate construi sau nu va rezista pe o bază falsă, dar, în același timp, trebuie să ne asumăm persoanele care am devenit și să fim mândri de acest lucru, iar asta nu înseamnă că suntem infatuați sau plin de vanitate, ci suntem împliniți și nu permitem nimănui să ne facă să ne simțim că valorăm mai puțin de atât!

Voi ce credeti? 🙂

photo credit: h.koppdelaney via photopin cc

Facebook Comments

10 reguli pentru a supraviețui ca șofer (novice) în traficul din București

Să începem abrupt și să zicem că, în trecut, condusul nu era “sportul” meu preferat, dar pentru că sunt destul de ambițioasă de felul meu și nu îmi place să stau cu mașina la scară,…

Cum să te simți norocos în 30 de secunde?

Cu excepția locului în care stau acum, toată viață mea în care am locuit la bloc a fost în apartamente cu fața spre bulevard. Când pe geam nu vezi decât mașini, te distanțezi puțin de…

4 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

[+] kaskus emoticons nartzco