O noapte călduroasă

Doar în Operă putea să-mi placă Caragiale mai mult decât în scris! Spun asta pentru că aseară am văzut în Centrul Vechi “O noapte… călduroasă“, un spectacol cu momente extrase din două opere inspirate din piesele lui Caragiale: O scrisoare pierdută (de Dan Dediu, pe un libret de Ştefan Neagrăuși O noapte furtunoasă (de Paul Constantinescu).

Cu această ocazie, salut inițiativa Operei Naționale din București de a “coborî” în stradă. Reacția oamenilor a fost mai mult decât pozitivă și m-am bucurat să văd lumea curioasă și captivată de ce se întâmpla în fața lor, chiar dacă probabil mulți s-au adunat acolo ad-hoc. Mi s-a confirmat ceea ce credeam de mult timp și anume că Opera este o artă de care ar trebui să se bucure toți, nu doar unii.

Chiar dacă au fost doar fragmente din opere, spectacolul a fost ca o gură de aer proaspăt, cu artiști buni, cu o muzică foarte frumoasă și cu multe zâmbete, căci altfel nu am mai vorbi despre Caragiale.

În afară de actorii Tudor Morgovan și Iulian Gliță, dar și de tenorul Andrei Lazăr, i-am mai văzut cu alte ocazii pe toți artiștii din distribuție. Dintre toate momentele prezentate mi-a plăcut în mod special de cel al lui Vasile Chișiu (Farfuridi), care pe lângă comicul de limbaj și situație reușit, a încântat publicul cu o voce sigură, frumos lucrată. A avut o prestație foarte bună, demnă de un solist al Operei Naționale.

Celălalt preferat al serii a fost Șerban Vasile care a demonstrat, încă o dată, că este “a natural” pe scenă. Deosebit de expresiv și cu priză la public, Șerban a reușit să câștige aplauzele tuturor celor prezenți.

Foarte frumoasă a fost și Tina Munteanu, parcă coborâtă de pe scena ONB, în plin act al treilea din Evgheni Oneghin. În timp ce Tina cânta, s-a lăsat o liniște plăcută în public, toată lumea o asculta încântată.

O apariție specială a fost actorul Iulian Gliță (Nenea Iancu) care a ieșit costumat cu ceva timp înainte de începerea spectacolului și a stârnit curiozitatea trecătorilor prin atitudinea și gesturile sale specifice operelor caragialiene.

Artiștii despre care eu am vorbit mai pe larg au fost probabil mai bine puși în evidență de momentele alese pentru a fi jucate în acest spectacol, însă toți au avut o prestație remarcabilă, toți au fost aplaudați și bine primiți de public.

Acum, aștept cu nerăbdare premiera “O scrisoare pierdută” la ONB. Am înțeles că o să aibă loc undeva în luna decembrie.

Până atunci, credeți-mă pe cuvântul meu de iubitoare de Operă că trebuie să vedeți și voi spectacolul acesta!

Vor mai fi încă trei reprezentații, pe data de 30 iunie, pe 1 iulie și pe 15 iulie, ora 20:30, tot în Piaţa Sf. Dumitru din Centrul Istoric (intersecția străzii Franceză cu strada Poștei). Intrarea liberă.

Sorana Negrea – Spiridon
Ștefan Popov – Tipătescu, Valentin Racoveanu – Trahanache
Andrei Lazăr – Cațavencu
Vasile Chişiu – Farfuridi, Şerban Vasile – Brânzovenescu
Iulian Gliţă – Nenea Iancu
Tudor Morgovan – Lică
Tina Munteanu – Zoe Trahanache şi Ziţa

 


Gran nuova! Gran nuova!

Later edit: Nu am fost dezamăgită de Rigoletto interpretat de Vasile Chișiu, din contră, prestația mi s-a părut bună per total, iar în momentul în care a cântat Cortigiani, vil razza dannata, mi-au dat lacrimile. Este un…