Habemus Calaf!

Cu cât se apropie finalul de stagiune, cu atât aș merge la mai multe spectacole de operă și aș scrie despre ele. Până la urmă cum să nu îți placă să vezi atâtea debuturi frumoase care au avut loc în ultimul timp la ONB?!

Aseară a debutat în rolul lui Calaf din Turandot tenorul coreean James Lee (foto), colaborator permanent al Operei Naționale din București, care a câștigat Concursului Internaţional de Canto „Maeştrii artei lirice” de anul acesta cu aria Nessun dorma și a primit drept premiu două roluri principale la ONB.

James Lee s-a descurcat foarte bine după părerea mea și îl apreciez cu atât mai mult cu cât a avut-o parteneră de scenă pe Silvia Sorina Munteanu, o soprană cu o voce aproape ireal de frumoasă și care, pe deasupra, cunoaște rolul lui Turandot până în cele mai mici detalii. Mă gândesc că este îngrozitor de greu să cânți lângă o artistă atât de bine pregătită, însă chiar dacă s-a aflat la debut, James Lee nu a fost intimidat, ci a secondat-o foarte frumos. La sfârșit, simpatia publicului s-a manifestat prin aplauze copleșitoare.

Odată cu debutul acestuia avem, în sfârșit, un artist ONB care să-l interpreteze pe Calaf, pentru că, până acum, în varianta spectacol-concert, am urmărit în acest rol numai tenori invitați. Sunt curioasă care este cel de-al doilea rol principal. Bănuiesc că Mario Cavaradossi sau Radames, pentru că are vocea potrivită pentru aceste roluri și, la fel ca în cazul lui Calaf, ONB a avut numai invitați în ultimul timp.

M-am bucurat să văd că Iulia Isaev se întoarce din ce în ce mai des la ONB, iar aseară în Liú a avut o prestație frumoasă și a primit, de asemenea, multe aplauze. Eu sunt subiectivă în ceea ce o privește pe Liú și o ador pe Irina Iordăchescu, care, pe lângă vocea divină, are o sensibilitate copleșitoare, ce se transmite publicului cu o acuratețe dureroasă. Mai presus de o voce perfectă, eu admir felul în care un artist reușește să se transpună într-un rol și să transmită emoție.

Unul din momentele preferate ale spectacolului de aseară a fost atunci când Marius Boloș a interpretat Liù! Sorgi!… Liúbontá! Liúdolcezza!; a fost o interpretare emoționantă, care a reușit să-mi pătrundă în suflet ca un fior plăcut, pe care îl așteptam de mult.

Artiștii au fost, după cum am zis, minunați, iar corul a fost impecabil. Fără un cor atât de bine pregătit și dăruit, munca celorlalți ar fi fost în zadar. Din punctul meu de vedere, în Turandot corul are rolul principal. Îi asemăn cu o legiune de îngeri care a fost trimisă să ne facă să iubim și mai mult muzica lui Puccini.

Corul ONB și Corul de copii

Ar fi de neiertat să nu vă spun despre Tiberiu Soare. Cine l-a văzut dirijând o operă știe că prestația lui din fosă este supraomenească. Dacă ar vrea cineva să descrie geniul sau omul născut pentru a dirija, nu trebuie decât să îl privească pe Tiberiu Soare în timpul unui spectacol. Aseară muzica a explodat în toată sala și a electrizat publicul care, evident, l-a răsplătit cu multe aplauze.

Ne-am dorit la ONB un Calaf al nostru și l-am avut într-un final. Dacă ne dorim și o montare clasică a spectacolului oare vom avea?

Ați fost la spectacol? V-a plăcut?

(foto)

Recomandări pentru duminica viitoare

Duminica viitoare, adică pe 12 februarie, mi-aș fi dorit să mă duc la Mogoșoaia pentru recitalul susținut de soprana  Leontina Văduva și pianistul Horia Mihai. Recitalul face parte din prima ediție a “Mogoșoaia Classic Fest”,…