La cină cu Don Giovanni

Aseară, ONB a găzduit spectacolul Don Giovanni, în cadrul Zilelor Europene ale Operei, cu soliști și orchestră de la Universitatea de Muzică din București, adică studenți sau masteranzi. Am plecat la spectacol cu cele mai mari așteptări, după ce anul trecut am văzut Alcina, tot o coproducție UNMB-ONB, o reprezentație excepțională, după care sunt nostalgică și în prezent.

La deschiderea cortinei am observat decorul minimalist, cum mă și așteptam, de altfel, fiind vorba de o coproducție. În fine, eu mă uit mai puțin la decoruri în timpul spectacolelor, în primul rând pentru că știu cum sunt bugetele pe la operă și în al doilea rând pentru că mă interesează mai mult ce se întâmplă pe scenă decât cum arată ea. Asta nu înseamnă că nu apreciez un decor frumos sau că nu înțeleg utilitatea unui decor potrivit.

Primul pe scenă a fost Radu Ion (Leporello) pe care l-am asociat în primele momente, după timbru și fizic, cu Don Giovanni. Îhm! Nu era Don Giovanni, pentru că Don Giovanni a fost Jean Kristof Bouton, laureat anul trecut la Concursului Internaţional de Canto „Maeştrii Artei Lirice”. A fost prima dată când am văzut opera aceasta, însă sunt sigură că Bouton a fost excepțional.  Sala a luat foc după ce a interpretat Fin ch’han dal vino. Pe lângă siguranța de pe scenă din punct de vedere vocal și actoricesc, are și o condiție  fizică adecvată pentru rolul acesta și m-a dus cu gândul la Erwin Schrott în același rol, deci numai cuvinte de laudă pentru el.

Radu Ion a fost și el foarte versatil pe scenă, a avut un haz nebun atunci când a fost cazul, a fost autentic în momentele mai dramatice, iar din punct de vedere vocal, eu nu am simțit nimic în neregulă. Bravo și pentru el!

Foarte mult mi-a plăcut și de Daniel Pascariu, în rolul lui Masetto! Oau! El este student de abia în anul II, dacă nu aș fi citit pe pliantul cu distribuția nu aș fi bănuit nici măcar un moment. Bun actor, bun interpret! Ați ghicit: Bravo!

Iubita lui Masetto, Zerlina, a fost interpretată de soprana Mădălina Barbu, și ea laureată a Concursului Internaţional de Canto „Maeştrii Artei Lirice”, însă anul acesta. A fost vocea feminină care m-a impresionat cel mai mult, o voce de cristal, limpede. Momentul meu preferat a fost atunci când a cântat împreună cu Bouton La ci darem la mano. Brava!

Foarte bună a fost și prestația Florinei Ilie, în rolul Donnei Elvira. La aplauze, publicul a reacționat foarte frumos, a primit multe aplauze și toate pe bună dreptate.  Brava!

La final, am rămas cu o stare de bine și cu palmele înroșite. Spectacolul a fost unul la superlativ, cu multe aplauze la scenă deschisă și o sală cuprinsă de frenezie. Orchestra (atât cât mă pricep eu) a sunat foarte bine sub bagheta lui Gabriel Bebeșelea. Într-un cuvânt: bravi! Sper, în viitor, să-i revăd măcar pe câțiva la ONB, așa cum s-a întâmplat cu Rodica Vică sau Veronica Anușca, pe care le-am admirat anul trecut în Alcina.

Mi-am dorit să aud aria Reginei Nopții, am auzit-o! Mi-am dorit să văd Don Giovani, l-am văzut! Ce pot să cer mai mult de la o singura stagiune?:D

Am intrat în Jocul Umbrelor

Am fost să văd Sherlock Holmes 2 – A Game Of Shadows. Mi-a plăcut foarte mult și primul, dar acesta mi s-a părut extraordinar. Cel mai mult mă bucur de inițiativa lui Guy Ritchie de a-l…