Schimbarea la barbă a Europei

m După cum știm cu toții, de curând, a avut loc finala concursului Eurovision, iar premiul a fost ras (o, da, ironia!) de Conchita Wurst, cunoscută și sub numele de “femeie cu barbă.” Eu nu am urmărit Eurovision-ul de anul acesta, nici măcar nu știam că în finală va cânta și Conchita, dar când am aflat că a câștigat, nu pot sa spun că am fost uimită în vreun fel – poate doar puțin când am ascultat melodia compusă în genul Festivalului Mamaia 2001 – dar m-au uimit reacțiile oamenilor și discrepanța față de un alt concurent la Eurovision pe care îl voi menționa mai jos.

În primul rând, nici nu am cuvinte în vocabular să subliniez faptul că Eurovision e doar un concurs de muzică! Con-curs de mu-zi-că! Nu este locul unde se stabilesc trendurile în materie de orientări sexuale, premiile acordate nu schimbă mentalități,  nu se emit legi universal valabile, e doar un loc unde, de cele mai multe ori, se votează  pe motiv de simpatii între țările europene și așa mai departe. De aceea, reacțiile pe care lumea le-a avut atunci când Conchita a câștigat, mi-au confirmat superficialitatea lumii în care trăim. Oameni buni, pe lumea asta exista copii care mor de sete, de foame, de boli banale, exista persoane care dorm pe străzi, care se chinuie cu boli devastatoarea, dureroase, umilitoare, incurabile. Pe lumea asta nu mai sunt copaci, ape nepoluate, exemplare de animale din cele mai minunate. Cu toate acestea, nu îi văd pe cei care comentează mii de caractere la articolele despre persoana care a câștigat Eurovision vorbind cu aceeași fervoare despre lucrurile pe care le-am menționat mai sus.

Așa cum am zis, e doar un concurs. Conchita, mai mult ca sigur, nu a venit pe scenă să promoveze drepturile orientării sexuale din care face parte, a venit acolo să câștige. Și ce presupune acest lucru? Presupune marketing la greu! Și marketingul la greu ce presupune? Să îți lași barba să crească, să te machiezi, să îți pui rochie, să zici că ești acolo cu un scop mult mai nobil decât acela de a cânta, să provoci buzz, controversă, să prostești proștii și să devii un mega star foarte bogat și celebru, în timp ce unii își irosesc timp din viață vorbind despre tine, și nu doar vorbind, ci spunând o groază de inepții. Dacă se îmbrăca în costum de Minnie Mouse (că, teoretic, și ea ar trebui să aibă niște mustăți), o mai condamnam așa mult? Barba aia a făcut parte dintr-un costum de scenă și cam atât, din punctul meu de vedere. Minnie e un personaj, iar Conchita e tot un personaj, asumat de cel care l-a creat cu scopul de a câștiga acest concurs acum și de a sări, în general, peste niște etape!

Fata asta/băiatul ăsta, nu știu exact cum preferă să fie numit/ă, a făcut ce a făcut pentru a câștiga. De aici, până la discuțiile violente despre căsătoria între persoanele de același sex, copiii adoptați de cuplurile homosexuale, sodomii și alte subiecte, mi se pare un drum lung. Vreau să subliniez că nu sunt o apărătoare a homosexualilor sau a Conchitei, dar am pretenția că aș avea și eu un IQ, cât de cât, peste 70. De aceea, argumentele readuse în discuție odată cu Eurovision despre copiii adoptați de cuplurile gay care vor fi traumatizați, după ce vedem zilnic în media și în viața reală cupluri “normale” care își abuzează fizic, psihic progeniturile, cupluri “normale” căsătorite unde violența atinge cote incredibile, iar fiecare din soți au minim două relații extra-conjugale, mi se par de o ipocrizie crasă. Am auzit și teoria conform căreia Conchita este un semn al Apocalipsei. Zău? Dacă nu câștiga Conchita Eurovision, totul era bine în lume, da? Nu homosexualii fac din lumea asta o nebunie, ci fiecare dintre noi. Nu homosexualii ne zăpăcesc copiii la cap, ci noi, cu maniile noastre și gândirea fixă care provoacă complexe și frică și care se transmit într-un cerc vicios. Nu este vorba despre ei și noi, ci despre noi (asta incluzându-i și pe ei) nemaiștiind, uneori, cum să ne adaptăm, să fim sinceri cu noi, să fim autentici, respectuoși, cu bun simț.

Schimb tonul și revin la Eurovision-ul de anul trecut. Anul trecut, Cezar Ouatu a fost râsul lumii, al curcilor și al pelicanilor pentru faptul că a purtat ceva ce semăna a rochie. L-a numit presa în fel și chip, au râs toți în barbă și nu numai. Ouatu a avut și el barbă și a avut și el rochie, cu toate acestea, s-a făcut mișto și a plecat acasă cum a venit. Conchita a avut barbă, rochie și a câștigat. Deci, dacă un bărbat cu barbă și rochie sau o femeie cu barbă și rochie vine la Eurovision, câștigă cine nu e din România, pentru că, să-mi fie iertat, nefiind vreo fană a lui Ouatu în mod excepțional, nu pot să spun că, după gustul meu, Wurst are vreo voce a secolului, deci, ceva a făcut diferența, și cred că a câștigat nu doar datorită/din cauza bărbii (o găselniță de marketing genială), ci și pentru că… este din Austria, iar acest lucru mă determină să cred că Ouatu a pierdut Eurovision-ul pe barba lui de român.

Concluzia: dacă unii dintre noi am avea minte, câți peri are Conchita în barbă, lumea ar fi un loc mai frumos și mai pașnic, iar Apocalipsa nu ar mai avea de ce să vină! 😀

PS: Folosirea excesivă a cuvântului “barbă” în acest articol este pur întâmplătoare!

Facebook Comments

10 reguli pentru a supraviețui ca șofer (novice) în traficul din București

Să începem abrupt și să zicem că, în trecut, condusul nu era “sportul” meu preferat, dar pentru că sunt destul de ambițioasă de felul meu și nu îmi place să stau cu mașina la scară,…

Cum să te simți norocos în 30 de secunde?

Cu excepția locului în care stau acum, toată viață mea în care am locuit la bloc a fost în apartamente cu fața spre bulevard. Când pe geam nu vezi decât mașini, te distanțezi puțin de…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

[+] kaskus emoticons nartzco