Primiți colindători?

Probabil este destul de atipic, însă eu nu am fost la colindat atunci când eram mică, pentru că îmi era rușine. Mai mult, eram îngrozită de obiceiul de a colinda cu capra, nu cred că exista ceva care să mă sperie mai rău decât animalul din lemn dănțuind. Puțin, forțată, am mai colindat vreun bunic, vreo rudă mai apropiată, dar cam atât.

Aveam însă prieteni care colindau și se distrau foarte mult făcând acest lucru. Se bucurau pentru covrigi, pentru mere, pentru câte un bănuț pe care rudele îl mai dădeau. Între timp, obiceiul de a colinda a început să fie prețuit în bani și cam atât. Nu se mai ține cont de faptul că se colindă doar în anumite zile, de exemplu. De la începutul lunii decembrie au început să sune pe la uși colindători, să strige două-trei vorbe cu Moșu’ și să aștepte răsplata în bani, evident. Eu am interfon la scară, așa că nu mulți reușesc să intre, însă acolo unde accesul este neîngrădit, locatarii sunt exasperați de câte persoane vin să îi colinde. Copii de-o șchioapă, oameni sărmani, grupuri organizate de colindători; sunt mulți, prea mulți, și toți vor bani. Așa că, la întrebarea “Primiți cu colindul?” se răspunde, de cele mai multe ori, cu un “Nu!” plin de ranchiună!

Bunicul meu își dorește să primească toți colindătorii, să nu fie goniți, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori, însă generozitatea lui l-a costat, în două zile, 100 de lei. Pentru o pensie nici prea mare, dar nici prea mică, mi se pare o sumă importantă. Bunica mea le mai dă nuci sau mere, însă gestul ei nu este bine primit. Un băiețandru chiar i-a spus la un moment dat să nu îi dea mere, că nu are chef să le care, mere are și el acasă.

Sărăcia are o pondere mare în felul în care un obicei frumos s-a transformat într-unul mercantil, însă cel mai mult acest obicei se degradează din cauza faptului că nu mai are cine să îl transmită mai departe în forma lui inițială, cu semnificațiile lui inițiale. Din păcate, în câțiva ani, colindatul se va transforma în altceva. Vom vedea în ce…

Voi primiți colindători?

(foto)

Facebook Comments

Cele mai neinspirate costume de Halloween

Mai e puțin și se face aproape o săptămână de la Halloween, sărbătoare care a avut multiple manifestări și pe la noi, lucru care nu mă deranjează, consider că pe lume și în țara asta sunt lucruri…

Tonul face muzica

Există oameni care și-au luat asupra lor sarcina de a comunica. Acum, dacă eu comunic aici, pe blog, poate vreți să mă citiți, poate nu, rămâne la alegerea fiecăruia;  însă dacă cineva, un om de…

4 comments

    Eu stau intr-un complex nou de blocuri si nu are acces oricine, oricum. In Ajunul Craciunului a venit un singur grup de colindatori: 3 fetite dulci care au cantat colinda mea preferata, “Dom, dom sa-naltam”. L-au cantat complet, frumos, curat. Au fost scumpe de-a dreptul… Nu aveam in casa covrigi si nici mere (nu se numara printre fructele mele preferate), asa ca le-am dat bani. Totusi mi-a placut mult sa vad ca aveau pregatita si o “desaga” pentru fructe si covrigi si ca s-au bucurat nespus de ciocolatelele Kinder.

    Sa stii ca si pe mine ma sperie de mor capra. Cand eram mica plangeam de fiecare data cand se apropia cu sinistrosenia aia de mine. :))

    Nici eu nu mergeam cu colindul când eram mică, tot pentru că mi-era ruşine :))
    Sincer, nu îmi place ce a ajuns obiceiul colindatului, s-a pierdut semnificaţia lui şi se practică doar din raţiuni financiare, a ajuns un fel de “cerşit” cu acte în regulă – sună cam dur dar asta e…

    A, şi urăsc grupurile ălea care fac gălăgie prin spatele blocurilor şi care cică sunt “cu ursul”. La ţară poate are farmec, dar la oraş e groaznic!

    Atunci la anul eu zic sa facem un grup al oamenilor cărora le-a fost ruşine să colinde şi mergem “cu ursul” :))))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

[+] kaskus emoticons nartzco