Din zona derogării, în Triunghiul Bermudelor

medium_24326245Fiecare dintre noi avem un stil, un mod anume de a fi, de a ne raporta la noi înșine și la ceilalți. Inevitabil, de-a lungul vieții, intrăm în contact cu tot felul de oameni, de situații, de moduri de a trăi și de a exista și, de fiecare dată, trebuie să ne pliem pe fiecare caz în parte, însă, în fond, suntem ceea ce suntem și facem ceea ce facem.

De câteva ori, poate de prea puține ori, poate de prea multe ori, au existat oameni care m-au convins că trebuie/vreau să fac anumite “derogări” de la modul meu firesc de a fi. Adică, i-am invitat în cele mai sensibile și pline de afecțiune colțuri ale sufletului meu, fără a cere nimic în schimb, doar pe baza feeling-ului că exista ceva special în persoanele respective. Din păcate, în relațiile cu oamenii la care ții, pe care îi iubești, întotdeauna judeci mai aspru decât de obicei, dar, la fel de rău, ierți și nepermis mai mult.

Problema noastră, a oamenilor, este aceea că, atunci în care intrăm în zona “derogării” altcuiva, avem tendința să ne comportăm ca niște feline în călduri, adică să urinăm peste tot. Există și o mică diferență, aceea că felinele au un scop, își marchează teritoriul în vederea atragerii unui partener de sex opus, în schimb, oamenii fac acest lucru pentru că pot, pentru că li se permite, și, mai mult, colectează lichidul produs de rinichi într-o sticlă și ți-l aduc drept ofrandă, invitându-te să guști un pic, iar când tu refuzi, cad într-o uimire bleagă și ipocrită.

Sigur, acum, poate trebuia să fiu puțin mai plastică în exprimare și să nu îi deranjez pe cei mai delicați și mai sensibili, lucru pentru care îmi cer scuze, dar ce vreau să spun este că, dacă cineva mi-a făcut vreodată vreo derogare și eu m-am comportat precum felinele despre care tocmai v-am zis, îmi pare tare rău și, cu siguranță, am făcut o greșeală. Iar despre cei care au fost în zona mea de derogare, nu pot să spun decât că, într-adevăr, sunt incredibil de proastă și de bună în acea zonă, dar aceea este o zonă limitată, iar atunci când au trecut dincolo de linie, intră într-un fel de Triunghiul Bermudelor, unde dispar pentru totdeauna.

Voi cum stați cu zona derogării? 🙂

PS: Articolul e scris de ceva vreme, dar nu l-am publicat, gândindu-mă (tot eu!) că, poate, sunt prea aspră. Ei, bine, nu sunt, iar viața ține să îmi reamintească în mod constant! 😀

Photo credit: Nomad Photography via photopin cc

Facebook Comments

Indiferența nu doare

Multe din articolele pe care le-am scris aici au fost, într-un fel, un drept la replică pentru multe situații pe care le-am trăit sau mulți oameni pe care i-am întâlnit. Oarecum, era în firescul meu…

Am greșit

Primul meu am greșit asumat s-a întâmplat prin clasele primare și a avut loc în următorul context: fiind singură acasă, m-am gândit să îmi prepar ceva dulce – nu mă întrebați ce, că nu mai…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

[+] kaskus emoticons nartzco