Cum să te simți norocos în 30 de secunde?

medium_5069366325Cu excepția locului în care stau acum, toată viață mea în care am locuit la bloc a fost în apartamente cu fața spre bulevard. Când pe geam nu vezi decât mașini, te distanțezi puțin de ce se întâmplă în lumea de zi cu zi. Câteodată, se mai ciocnesc unii în trafic, dar cam atât despre lumea exterioară palpitantă.

În schimb, dacă ai geamuri cu vederea “spre fața blocului”, lucrurile se schimbă. Oricât de mult ai încerca să te abții, devii vecinul care stă drept perdea – certuri, discuții, zgomote puternice – toate te atrag ca un magnet să îți lipești nasul de geam. Băbuțele, pe care le-am comentat și condamnat de-a lungul timpului, nu mai par așa “vinovate”. Când stai într-o casă cu geam spre intrarea blocului, nu poți să negi puterea vocilor care te strigă cu glas scăzut: “vino la geam, vezi cine intră în scară!”

Cam asta a fost partea amuzantă a poveștii mele, însă mie mi se întâmplă, de cele mai multe ori când mă uit pe geam, să văd oamenii care caută prin coșurile de gunoi din fața scării. Unii sunt însoțiți de copii. Și copiii ăia caută în gunoi de parcă ar fi ceva normal, se consultă cu însoțitorul dacă au găsit ceva demn de păstrat și dacă primesc acordul, sunt plini de satisfacție.

Vin mai mulți, diferiți, de mai multe ori pe zi. Mă uit de departe cum caută în toate lucrurile murdare și nefolositoare pe care le aruncăm cu scârbă, iar ei găsesc acolo lucruri care le fac viața mai suportabilă. Nu judec faptul că adulții ar  trebuie să își găsească de muncă; poate unii nu vor să muncească, poate pe alții nu îi bagă nimeni în seamă. În țara asta, nu sunt băgați în seamă când vine vorba de joburi nici oameni mult mai norocoși decât aceștia, oameni pregătiți, dar pe care nu are cine să îi “plaseze” în locurile potrivite.

Când am o zi proastă, când sunt supărată că nu mi-a reușit ceva sau că nu mi-am cumpărat ceva, aud oamenii de afară care caută în gunoi și îmi aduc aminte câte motive de bucurie am în viața mea, câte lucruri mi-am cumpărat deja și îmi prisosesc, iar casa în care stau mi se pare un palat minunat. Când vezi alți oameni, oameni ca tine, cum scormonesc în gunoaie sau dorm pe stradă, te simți cel mai norocos, în maxim 30 de secunde. Sigur, ținta noastră în viață nu este să o ducem oleacă mai bine decât oamenii care caută în gunoi, dar puțină umilință și recunoștință față de ce avem nu ar strica.

P.S: Nu am mai scris demult pe blog. În caz de interesează pe cineva de ce, nu am mai avut resurse interioare disponibile. Poate, când devin nerecunoscătoare cu toate lucrurile bune, frumoase, muncite pe care le am în viața mea, Dumnezeu, karma, Universul, ziceți-i cum vreți, îmi ia din deprinderea asta a mea, micul meu talent – ceva mi-a plăcut mereu, ceva care este recurent în viața mea – scrisul. Sau, poate, ultimele articole pe care le-am scris au spus prea multe lucruri despre mine, prea intime și am simțit nevoia să nu mai dau hrană unor corbi care mai intră pe aici. Sau, poate, am lăsat lucrurile să se așeze în mine, nu în fraze pe blog. Cert e că nu am să renunț niciodată la blogul ăsta, indiferent cât de des sau rar voi scrie.

Eu mă simt norocoasă azi. Voi?

Facebook Comments

10 reguli pentru a supraviețui ca șofer (novice) în traficul din București

Să începem abrupt și să zicem că, în trecut, condusul nu era “sportul” meu preferat, dar pentru că sunt destul de ambițioasă de felul meu și nu îmi place să stau cu mașina la scară,…

În final, pierderile materiale nu contează

Motto-ul blogului meu, pe care l-am împrumutat, cu permisiunea ei, de la tiza mea, Andra, (mulţumesc!) este: Nu muri înainte de ceasul morţii şi nu te întrista înainte de venirea tristeţii. În momentul în care l-am ales, nu…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

[+] kaskus emoticons nartzco