Copiii fără etichete

Mi-au displăcut dintotdeauna persoanele care îi fac pe ceilalți să simtă că nu valorează nimic. Când eram mică, nu mă jucam cu copiii care își băteau joc de ceilalți, care îi violentau sau îi jigneau doar pentru că puteau. De-a lungul timpului, am luat de multe ori parte celor mai slabi, chiar dacă acest lucru nu m-a centrat ca fiind cea mai simpatică ființă.

Cu siguranță ați avut și voi în școală colegi care râdeau permanent de ceilalți, de la colegul de bancă până la profesori. Aceste persoane sunt prin definiție cei care pun etichete, iar dacă fac aceste lucri de când se știu, o vor face și în calitate de părinte. Învățați să nu fie nimic destul de bun pentru a fi apreciat, își vor vărsa frustrările pe propriul copil. N-am înțeles niciodată setea unora de a-i desființa pe ceilalți fără motiv, dar, mai ales, n-am înțeles dorința de a-i abuza pe cei mici doar pentru câteva secunde în care li se pare că frustrarea s-a dus.

Abuzat în copilărie, vei abuza la rândul tău –  un cerc vicios care poate continua la infinit. Dacă ești abuzat acasă, probabil vei face acest lucru la rândul tău, așa cum poate să fie cazul celor despre care am vorbit deja. Mai târziu, oamenii fără copilărie fură copilăria celorlalți. Dacă au fost obligați să muncească de mici, îi vor obliga pe copiii lor să facă la fel. Dacă nu au avut posibilitatea să facă școală, le va bloca drumul spre educație și copiilor lor.

Se zice că nu ar trebui să vorbești despre felul în care părinții aleg să își crească copilul dacă nu ai copii la rândul tău, chipurile pentru că nu ai avea habar ce înseamnă asta. Habar cum e să fii părinte? Cu siguranță că nu am! Dar habar cum e să fii copil? Cu toții știm cum e să fii copil, iar cei care uită, se transformă în mod inevitabil în niște monștri hidoși.

O mare pondere în problema copiilor abuzați ține de sărăcie și de lipsa educației. Vedem peste tot cazuri de copii care sunt aduși pe lume prin canale, abandonați prin spitale, drogați pentru a deveni material pentru cerșit. Unul din cele mai cutremurătoare imagini pe care le-am văzut vreodată a fost un bărbat cu o condiție materială precară, care se afla într-un supermarket cu un copil în cărucior, copil de maxim 2 ani care se întindea la raftul cu ciocolată, probabil pentru că era colorat. În același timp în care scotea sunete de încântare, “tatăl” înjura și blestema:  “du-te dracu’ de proastă și de c…ă!” Doar atât trebuie pentru a distruge un suflet, pentru a distruge un Om.

Am putea spune că acolo unde nu este educație, nu ar trebui să existe nici pretenții. Pretenții nu, dar măsuri pot și trebuie luate, mai ales că abuzul copiilor nu ține doar de familiile defavorizate, există la toate nivelurile. Eu spun NU împotriva violenței împotriva copiilor și nu doar pe blog, iar inițiativa Salvați copiii trebuie sprijinită de fiecare dintre noi. Campania Copiii fără etichete își propune să conștientizeze etichetele despre copii și comportamentele violente pe care le generează, să dea soluții pozitive pentru educarea copiilor și, poate cel mai important, să schimbe politicile publice în interesul copiilor, să înlocuiască violenţa educaţională cu metode educaţionale şi parentale pozitive!

Haideți să dezlipim împreună etichetele! Doar copiii crescuți fără etichete se fac Oameni Mari!

Facebook Comments

Datorită votului tău, 200 de persoane din zonele rurale vor avea parte de asistență medicală

Românul s-a născut poet…dar s-a născut și instalator, zidar, tâmplar, doctor, farmacist. Românul le știe pe toate, așa că rareori apelează la un specialist atunci când are nevoie de ajutor. Câți dintre noi nu ne…

Fericire, fericiri – substantiv feminin

FERICÍRE, fericiri, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină Cam așa definește Dicționarul Explicativ al Limbii Române termenul de fericire. Destul de sec aș zice,  pentru că fiecare dintre noi percepe starea de fericire în felul…

2 comments

    Totul porneste din creier, daca creierul este needucat degeaba il bati, e cai si cum saracul copil nu este cu nimic mai inteligent decat o pisica sau un caine.
    Uneori sunt de parere ca cei care au nevoie de psiholog sunt adulti nu parinti, insa fiecare face asa cum poate, sunt persoane care n-au in contro sunt pur si simplu presate, insa asta nu e o scuza…
    Vezi cum au ajuns bunici parinti nostri, si atunci poti spune daca a ajutat la ceva violenta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

[+] kaskus emoticons nartzco