Bunicul meu din Cer

tataiaDacă am fi trăit într-o țară cu un minim respect pentru ființa umană, bunicul meu, Tache, ar fi împlinit astăzi 87 de ani. Din păcate, el s-a stins în 2013, după o lungă luptă pe patul spitalului, unde a trecut, cu o putere supraomenească, peste mai multe complicații deosebit de grave, dar a renunțat atunci când a simțit că nu mai poate. A fost conștient până în ultima clipă și a plecat cu aceeași demnitate cu care și-a trăit întreaga viață, știind că, de aici, de pe Pământ, nu ne mai poate ajuta.

Tataia a fost cel mai puternic om pe care l-am cunoscut vreodată, indiferent de mediile sociale pe care le-am frecventat.  Cu adevărat, pentru el, nu exista nu pot și, de-a lungul timpului, am avut contrele noastre, pentru că îl credeam prea dur, dar dacă există vreun amar regret în legătură cu acest lucru este că l-am înțeles mult prea târziu. Lucrurile, viața, oamenii, erau întocmai cum el le vedea, dar eu am aflat acest lucru tardiv. Ce păcat că a trebuit ca el să închidă ochii, pentru ca eu să îi deschid pe ai mei!

Tataia este modelul meu în viață, este steaua mea polară. Prin determinarea lui, prin creativitatea sa necontenită, prin pofta de viață, de muncă, de vorbă, este omul care mi-a demonstrat, chiar și de pe un nenorocit pat de spital, că avem o forță extraordinară în noi, iar atunci când spunem/credem că nu mai putem, mai putem cu siguranță încă puțin. Asta a încercat, de fapt, să mă învețe întotdeauna, atunci când nu înțelegeam de ce mă forța să îmi depășesc atât forța fizică, cât și cea mentală.

Tataia era persoana care stătea cu aceeași degajare, la masă, alături de oameni cu funcții, dar și de oameni cu o condiție precară, care îl ajutau la treabă; el nu avea complexe de genul ăsta, dar disprețuia profund prostia, răutatea și minciuna celor din jur. Avea o reacție virulentă față de proști, care, așa cum li se întâmplă oamenilor de calitate, nu l-au înțeles niciodată, ci doar au stat ca niște muște în jurul lui, întrebându-l de ce face un lucru sau altul, de ce e așa și nu altfel, de ce nu stă locului, de ce nu moare pentru că e bătrân…El era un om puternic pentru că a știut să își lucreze acest “mușchi”. Întotdeauna se hrănea corespunzător, se odihnea, și, chiar dacă activitățile sale fizice păreau extreme pentru o persoană de peste 80 de ani, era un om echilibrat. A fost un om echilibrat, dar deloc maleabil atunci când lumea nu își vedea de treaba ei; el nu și-a însușit niciodată “stilul ăsta românesc”, de a te ruga să moară capra vecinului; era prea ocupat să își crească animalele lui.

413Tataia, electrician în tinerețe, avea o minte sclipitoare. El privea în jur și construia lucruri în mintea sa, de cele mai multe ori noaptea, în somn, lucruri cărora, mai apoi, le dădea formă cu propriile mâini. Întotdeauna modifica ceva la casă, o extindea, o îmbunătățea, lucra în grădină, și nu pentru că plănuia să ia ceva cu el, așa cum lumea săracă cu duhul crede despre oamenii care adună ceva avere; ci pentru că îi plăcea să creeze, îi plăcea să locuiască în spații mari, frumoase.

Întotdeauna mi-a fost teamă că o voi pierde pe mamaia, deși eram conștientă că tataia este mult mai în vârstă, însă pur și simplu nu-mi puteam imagina ziua când el nu va mai fi, era puțin incredibil pentru mine să văd dispărută atâta forță omenească. Chiar și în gravele episoade din spital, am crezut sincer că va scăpa, că îl vom duce acasă. Nu am renunțat la el nicio clipă și cred că ar fi mândru de lucrul acest. Nici măcar în acest moment nu pot să cred că n-o să-l mai văd. Dar a trebuit să meargă mai departe, iar eu habar nu aveam că, atunci când el n-o să mai fie, cu mâna lui muncită, bătrână, dar de fier, aveam să mă simt, pentru prima dată, fără o plasă de siguranță.

Dar nu a plecat de aici lăsându-mă singură, ci cu mama, a doua în grad ca încredere și putere,  și cu o energia care, părăsind trupul său slăbit, a venit spre mine. Și sunt sigură că forța asta pe care o simt acum interior e de la el, deoarece nu m-ar fi lăsat singură și neprotejată, așa cum n-a făcut-o nici când eram mică. Ci m-a crescut și m-a făcut să devin om între oameni, așa cum i-a ajutat pe mulți. Mi-a lăsat, pe lângă exemplul său,  această forță interioară, pe care o voi transmite copiilor și nepoților și tuturor celor care vor voi să-mi fie alături. Bunicul meu a trăit și cred că a și murit în termenii săi. Despre câți dintre noi se va spune asta la sfârșitul vieții noastre?

IMG_2856Tataia era extrem de mândru de faptul că s-a născut de ziua Sfinților Petru și Pavel, chiar dacă în buletin era trecut pe 1 iulie, pentru că atunci fusese declarat. Se mândrea cu acest lucru, pentru că, zicea el,  era “născut în zi mare”. Coincidență sau nu, a murit tot într-o zi de sărbătoare, de ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, care au venit să îl ia în ceata lor de Îngeri, unde are, cel mai probabil, o funcție de conducere.

Azi, nu mai pot să îți spun “La mulți ani, tataie!” și să te pup pe obraji, iar tu să îmi zâmbești înapoi cu ochii albaștri și isteți, dar îți zic “Dumnezeu să te ierte!” și, te rog, să ne ierți și tu pe noi, pentru că nu am știut mai mult, pentru că nu am putut mai mult și te-am lăsat să pleci! Și îmi pare rău că nu o să pot să-ți povestesc multe, nu o să mă mai întrebi multe și nu o să mai râdem cu lacrimi împreună, așa cum făceam odată, dar știu că mă urmărești de Acolo și mai știu că ții minte, atunci, la masă, în bucătăria de vară, când ți-am zis că nu știu cât veți mai fi prin preajmă, dar de mine să nu vă faceți niciodată grijă, că eu voi fi bine! Am promis, și, știi matale, pentru noi, promisiunea e sfântă!  :shakehand

 

Facebook Comments

Totul este relativ. Cu o excepție.

Există tragedii care trec dincolo de puterea cuvintelor. Există vremuri când vorbitul, scrisul, judecatul, devin inutile dacă nu sunt însoțite de acțiuni concrete. Există situații de viață și de moarte când exprimarea opiniilor tale valorează…

Punct. Și de la capăt!

Iată o expresie pe care nu o folosesc foarte des, pentru că sunt genul de persoană care “prinde rădăcini”! Sunt o persoană căreia îi place să rămână loială lucrurilor sau oamenilor în care crede. Uneori,…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

[+] kaskus emoticons nartzco