Nu sunt “iubibilă”

6196226674_c875b443ebM-am născut într-o vineri, pe 28 februarie 1986, la ora 14:45. De atunci, a pornit povestea vieții mele și devenirea mea ca om. Am fost un copil cuminte, ascultător și bun la învățătură. M-am născut cu un simț al justiției pronunțat care, de multe ori, mi-a explodat în față. Sunt o persoană sensibilă și capabilă să empatizeze la toate nivelurile, cu toate tipurile de oameni. Pot să stau la masă și să port o conversație pertinentă și spumoasă cu oameni analfabeți, dar și cu somități din diverse domenii. Plâng la filme, mă emoționează bătrânii, copiii cu probleme, dramele lumii.

Cu toate acestea,

  • nu sunt genul de persoană “iubibilă”,
  • nu sunt prietena tuturor,
  • nu sunt răsfățata sorții și a tot ce o înconjoară,
  • nu sunt pansamentul de pus la rană,
  • nu sunt zahărul pudră de pe plăcintă,
  • nu sunt drăgălașă,
  • nu sunt diafană,
  • nu sunt genul de om care ți se așează pe suflet ca o folie subțire din aur,
  • nu caut să intru nimănui în grații prin manipulare și lingușeli,
  • nu sunt Barbie,
  • nu sunt “piți”,
  • nu sunt o persoană care are prin excelență “duhul vorbei bune”,
  • nu sunt raza de soare și bună dispoziție pe care o aștepți pe strada ta,
  • nu sunt un bilet câștigat la loto, care poate fi dat din mână în mână fără probleme,
  • nu sunt umilă,
  • nu sunt naivă (sau proastă de-a dreptul).

În plus, am lacune în a păstra relațiile pe termen lung, dar sunt capabilă să le reiau fără nicio problemă, cu aceleași sentimente bune, după ani buni de absență. La prima vedere, mai degrabă sunt antipatică; stârnesc ușor invidii, dar pot să trăiesc fără niciun impediment vâzând acest lucru în ochii celorlalți.

Așadar, nu sunt “iubibilă”, însă e OK, pentru că:

  • sunt loială și pot să merg dincolo de rațiunile umane pentru a apăra ce este al meu,
  • sunt prietenul pe care poți să îl ai pe viață și care te va prinde mereu în brațe atunci când soarta te aruncă în aer,
  • sunt pasională și pasionată,
  • sunt încăpățânată în cel mai urât, dar și în cel mai frumos mod cu putință,
  • sunt genul de persoană care dă o mie și una de șanse,
  • sunt convinsă că mai există “binele” în lume,
  • sunt ce vrei tu și când vrei tu dacă știi să te comporți cu mine,
  • sunt neînfricată,
  • sunt ambițioasă fără să calc pe cadavrele altora,
  • sunt printre primii care te iartă, chiar dacă mi-ai greșit foarte rău,
  • sunt probabil prima persoană care îți va sări în apărare, chiar dacă m-ai rănit de mai multe ori în trecut,
  • sunt ușor de rănit dacă ai apucat să deschizi o portiță la mine în suflet,
  • sunt persoana care știe ce să îți spună atunci când ți-e greu și o fac cu plăcere, chiar dacă acest lucru mă seacă de energie,
  • sunt imperfectă și defectă, dar într-o continuă devenire și desăvârșire,
  • sunt o persoană cu resurse emoționale nebănuite și nu mă feresc să le împart cu cine merită (și nu numai).

Nu sunt “iubibilă” pentru toată lumea și este ok. M-a costat câteva crize existențiale să îmi dau seama că sunt suficient iubită, nemeritat de mult, atât în Cer, cât și pe pământ.

N.B.: În general, cred că ar trebui să fim judecați sfătuiți doar de oamenii care au plâns alături de noi când ne-a fost greu, care ne-au dat când n-am avut, care au crezut în noi când nu am mai putut, care au trăit împreună cu noi toate succesele, dar și toate insuccesele. Restul, sunt doar circumstanțe.

PS: “You are lovable, no matter what they say!” 😉

photo credit:  notebookfaults via photopin (license)