Indiferența nu doare

medium_8076816561Multe din articolele pe care le-am scris aici au fost, într-un fel, un drept la replică pentru multe situații pe care le-am trăit sau mulți oameni pe care i-am întâlnit. Oarecum, era în firescul meu să nu rămân indiferentă – la nedreptățile pe care unii sunt nevoiți să le suporte, la nedreptățile pe care am fost eu nevoită să le suport. Dar a venit în viața mea acel moment când I really don’t give a sh_t  nu mai simt impulsul de a da replica, de a îndrepta lucrurile.

Ultima dată când am încercat să pun niște lucruri cap la cap, am ajuns să fiu și mai dezamăgită de persoana în cauză, ba, mai mult, să îmi pară rău chiar și de cele câteva rânduri pe care i le-am scris. O pierdere totală de timp! Clipe din viața mea irosite pentru nimic, pentru nimeni…

A trebuit să văd și să simt multe până să ajung la concluzia că ești superior nu atunci când dai primul replica cea mai isteață, ci când ai discernământul să nu te bagi în toate albiile de porci. Evident, nu mă refer aici la situațiile în care persoanele în cauză chiar merită niște explicații și un comportament matur din partea ta.

Dacă prefer să închid ochii mai mult ca înainte, nu înseamnă totuși că mă trag de șireturi cu toată lumea, dar multe lucruri mă lasă indiferentă. Mi-a fost greu să recunosc față de mine acest lucru, pentru că spiritul de frondă mă caracteriza până în măduva oaselor, însă am acceptat și mă declar cu relaxare și în cunoștință de cauză învinsă de atitudinea “las-o, bă, că merge așa!”

Cu excepția câtorva priorități din viața mea, aș putea, în acest moment, să îl văd pe Nero cum dă foc Romei și, dacă nu aș avea în mod direct ceva de pierdut sau de câștigat, nu mi s-ar clinti nici măcar un mușchi al feței privind flăcările.

 Dura necessitas!

Foto: spodzone via photopin cc

Cum să te simți norocos în 30 de secunde?

Cu excepția locului în care stau acum, toată viață mea în care am locuit la bloc a fost în apartamente cu fața spre bulevard. Când pe geam nu vezi decât mașini, te distanțezi puțin de…