Ne este frică de mai bine, nu de mai rău

medium_6785883321Este suficient să ne uităm în jur, să ne uităm în oglindă și ajungem destul de ușor la concluzia că multora dintre noi ne este cel mai frică de o schimbare în bine. O idee absurdă, ați zice, dar, haideți să ne gândim puțin. Câți dintre noi nu avem în cercul apropiat oameni care stau în relații de prietenie sau amoroase doar din frica de a nu rămâne singuri, de a nu da peste cineva care este mai rău decât omul pe care îl au acum lângă ei? Oameni preferă să se complacă, aparent din cauza fricii “de mai rău”, însă adevărul este că s-au obișnuit atât de mult cu răul încât au început să îl perceapă ca pe un bine.

Ne este frică să ne debarasăm de cei care ne împovărează viața, ne este frică să ne relaxăm, să trăim. Este mult mai în firea noastră să ne plângem că viața e grea, că oamenii sunt  oribili, dar, de multe ori, noi ne-am făcut singuri viața amară, noi ne-am adus aproape oameni care nu merită apropierea noastră, oameni cărora le-am iertat când nu trebuia să-i iertăm, pe care i-am încurajat în acțiunile lor de a ne face rău.

Unora le este frică să părăsească un job călduț, altora să părăsească o persoană rece, altora să renunțe la câteva kilograme în plus. Indiferent de ce ne este frică, de obicei, tocmai acel lucru ni se întâmplă, fiindcă, într-un mod nefiresc, chiar ne dorim să ne meargă rău, să ne fie rău, pentru că mulți dintre noi pur și simplu nu știm altfel. Cineva mi-a spus odată că atunci când te îndrepți sigur spre abis, cea mai bună soluție este să “arzi” totul și să o iei de la zero fiindcă, deși ai pierdut tot, măcar ești forțat să lupți pentru un nou început, să lupți din nou pentru tine.

De 5 luni lucrurile au început să “ardă” în jurul meu și mă doare. Este posibil să fi făcut cenușă și persoane care nu meritau un tratament atât de radical, dar acum știu sigur că “ard” tot ce e rău, deși mă doare. “Ard” să nu mă mai doară și nu mi-e frică să îmi fie bine.

Am greșit

Primul meu am greșit asumat s-a întâmplat prin clasele primare și a avut loc în următorul context: fiind singură acasă, m-am gândit să îmi prepar ceva dulce – nu mă întrebați ce, că nu mai…