Oglindă, oglinjoară…

origin_2405041838Există o metodă nouă de educație (zic nouă pentru că acum am aflat eu de ea, se poate la fel de bine să fie aplicată de la Adam și Eva), prin care părinții își educă copiii încă de la vârsta de câteva luni să fie cât mai independenți, să nu depindă de ajutorul altora și să nu aștepte sprijinul sau alinarea părinților tot timpul. Oricât de brutală mi s-ar părea tactica respectivă aplicată la o vârstă la care nu știu cât de mult înțelege un bebeluș de ce trebuie să adoarmă mereu plângând fără să fie luat în brațe de părinți, se pare că realitatea zilelor de astăzi ne arată că foarte multă lume se teme de singurătate.

Am citit la un moment dat faptul că singurătatea este unul din lucrurile de care oamenii se tem cel mai mult și mai mult. Din cauza acestui lucru, întrețin relații cu persoane insipide ca pondere reală în viața lor, se agață de relații amoroase cu oameni la fel de disperați de singurătate, ascuzând, de fapt, o dorință arzândă de a intra în rândul celor care sunt câte doi. Mai mult,  își pun măști de optimism sau mimează că au o viață, însă o fac atât de tare și atât de convingător încât uită de unde au plecat și cine sunt cu adevărat.

Eu sunt fata mamei, nepoata preferată, iubita care poate să facă nazuri. Am primit de când mă știu tot ce am vrut, plus altele. Am fost sprijinită, susținută, ajutată, cocoloșită, înțeleasă așa cum alții cred că nici nu își pot imagina.

Am știut dintotdeauna că am avut noroc de oameni frumoși în jurul meu care mă iubesc și ar face orice pentru mine, dar la fel de conștientă am fost de faptul că sunt lucruri sau experiențe pe lumea aceasta pe care trebuie să le trăiești singur și că acest lucru este nu doar normal și preferabil, ci benefic. Când am cerut sprijin, l-am avut, dar când am simțit că nu trebuie să pun unele din poverile vieții mele în cârca altora am continuat…singură…și astfel am obținut cel mai eliberator sentiment, o senzație care mi-a confirmat că sunt norocoasă din două puncte de vedere – o dată pentru că nu sunt nevoită să fiu mereu pe cont  propriu, că am de ales,  iar a doua oară pentru că sunt capabilă să decid, să acționez sau să mă retrag fără acordul sau ajutorul nimănui.

Există un test pe care ar trebui să-l aplicăm fiecare dintre noi, un fel de călătorie inițiatică interioară care necesită o recuzită banală, extrem de mult curaj și pe care musai trebuie să o parcurgem singuri – privitul în oglindă, dar nu privitul acela superficial în care ne vedem doar simpla reflexie, ci acel privit care iscodește în interiorul tău și care, ca un fior pe șira spinării, te face să te întebi – cine ești tu? Cine ești tu, acest singur, fără machiaj, fără haine, fără cei din jur? Ești bine cu tine însuți? Ești fericit? Eșți mândru? Ți-e frică de tine? Ți-e frică să fii aici, acum, doar cu tine și să nu mai ai pe cine da vina pentru toate nereușitele tale? La final, veți înțelege de ce unele călătorii au un singur loc, iar acest loc ne este destinat nouă înșine. Eu aș numi exercițiul acesta exercițiul singurătății, un exercițiu în care singurătatea devine sinonimă cu sinceritatea.

Dacă sunteți pregătit pentru o călătorie inedită, vă recomand să îl încercați și, de ce nu, dacă sunteți temerari 2.0, să participați la campania „Călători legendari din social media”, o campanie inițiată de Heineken. Eu am acceptat provocarea lansată de Cristi China pe blogul său și sper ca  acest articol să  aibă un rezultat pozitiv, pentru că, nu-i așa, orice călătorie inițiatică ar trebui să se termine cu bine! 😉

Foto: camil tulcan via photopin cc

Să fie indulgențe, dar fără discriminări Social Media!

Ieri am luat site-urile de știri de afară la răsfoit și am aflat că Regina Elisabeta a II-a și-a dat acordul pentru legalizarea căsătoriilor gay. Asta înseamnă că, începând de anul viitor, undeva în vară,…

Așa stăpân, așa animal de companie!

Mai demult, am auzit de la o femeie următorul lucru – că bărbatul este reflexia partenerei sale și, în acest sens, a dat spre exemplu cucoanele care se împopoțonează, fardează și toate cele, dar al…

Nu toți oamenii mari sunt Oameni Mari

De fiecare dată când cineva își amână responsabilitățile sau își uită promisiunile făcute doar pentru că îl doare o unghie sau pentru că pisica lui s-a trezit cu vreo mustață șifonată sau că feng shui-u’…

Este în regulă!

În momentele de restriște m-am regăsit de multe ori în postura celui care sare în tranșee fără rețineri. Am fost soldatul ăla care deschidea drumul și care încasa primele gloanțe. Și, deși stăteam prea mult…