Din analele lui 41

powerDin câte am observat, incidentele neplăcute din mijloacele de transport au o predilecție pentru tramvaie. Am încercat să găsesc o explicație pentru acest lucru și cred că, pe lângă lipsa de oxigen care privează creierul de o funcționare corectă, zgomotul și scârțâielile care însoțesc plimbarea cu tramvaiul zăpăcesc călătorul la cap – de cele mai multe ori zăpăcește chiar vatmanul, dar asta este o altă discuție.

De curând, am fost martora unui incident pe linia lui 41, acest tramvai deja faimos pentru călătorii săi mai…deranjați și deranjanți. Se întâmpla că mă urcam de la Piața Crângași în tramvai. În timp ce stăteam toți îmbulziți, claie peste grămadă cuminți să ne vină rândul să urcăm, își face loc prin mulțime un băiat de vreo 19-20 de ani, beat, care se ținea de mână cu o sticlă de bere. Un alt lucru de precizat este că băiatul era foarte “șmecher”, atât de șmecher încât era să-l ia la bătaie pe un adolescent care aștepta în stație.

Cum s-a văzut el așa într-un final suit în mijlocul de transport, cu un public numeros și cu ușile închise, a început să înjure și să urle, dar urlete și înjurături ca la mama lor, plus pumni în geamuri și uși.

Bun, deci situația era următoare – o scursură de om teroriza un tramvai întreg, toată lumea își făcea cruce pe ascuns fără să îi spună nimeni nici pâș. Când am ajuns într-un final în stație,  întâmplarea a făcut să se urce lângă băiatul cu temperament un alt băiat care, enervat că i-a băgat mâna în buzunar și l-a provocat, așa cum ne provocase și pe noi, i-a tras un șut și l-a dat jos din tramvai. Apoi i-a mai tras vreo două, pentru că bețivul împingea și insista să se urce înapoi,  timp în care toate babele cu frica lui Dumnezeu au început să strige să fie lăsat bețivul în pace.

Deci, cât timp animalul ăla a înjurat, a dat cu pumnii pe la capetele oamenilor, era să bată un copil în stație, nimeni nu a zis sau făcut nimic. Când vine cineva care ia atitudine – da, a fost violent, dar nu cred că era cazul de mângâieri pe frunte, asta dacă nu voia să devină el victima – toată lumea țipa să fie lăsat în pace bețivul;  nimeni nu a luat atitudine când i-a băgat mâinile în buzunar și l-a agresat verbal pe cel care a avut ghinionul să se urce în tramvai lângă el. Brusc, spiritele se inflamaseră, lumea avea deodată spirit civic.

Întrebarea mea este: ce se întâmpla dacă avea ghinionul să urce lângă respectivul un bătrân? Ce se întâmpla dacă se urca lângă el un copil, o femeie gravidă?  Ar mai fi luat cineva atitudine, și-ar fi băgat cineva pielea în saramură pentru altcineva?

În caz de vă întrebați ce aș fi făcut eu în situația în care tipul pus pe scandal s-ar fi luat de un copil, să zicem, sau ar fi atentat la integritatea fizică a mea sau persoanei care mă însoțea în tramvai, răspunsul este că  da, aș fi luat atitudine – orice fel de atitudine ar fi fost nevoie.

Voi ce ați fi făcut?

Sursă foto: R.O Mania♥ via photopin cc

Exclusiv! Cum poți să faci o relație să dureze 7 ani!

Dragii babei, Iată că vine acea perioadă în viață când ajungi la maturitatea necesară de a da sfaturi despre o relație de dragoste! Presupun că, după  o relație de 7 ani cu același “significant other”,…

Să nu privim viața cu ochi mort!

Astăzi, la Digital Divas 2013, Oana Pellea – de departe favorita mea – a vorbit degajat și firesc despre impactul pe care online-ul, în special Facebook-ul, îl are asupra sa. Ruxandra a făcut un rezumat…

Mic ghid cinic pentru altruiști

Deși trăim într-o lume dominată de cele mai multe ori de mizerii, constatăm, cu stupoare, că încă mai există printre noi o specie pe cale de dispariție. Acest gen de om, pierdut prin spațiul cotidian,…

Senzațional! Înainte și după…machiaj!

Probabil pentru că nu se mai întâmplă lucruri interesante în lumea asta, nu cred că există vreo zi în care sa nu îmi apară în feed-ul de pe Facebook știri (de pe site-urile de știri,…

Meserii greșite, oameni nefericiți

Unii dintre noi sunt fericiți prin prisma profesiei, alții prin prima relațiilor în care sunt implicați. Fiecare dintre noi suntem diferiți, așa că ne trăim fericirile diferit. Cu toate acestea, cred că cei mai norocoși…

Tăcerea

O tăcere de aproape două luni însemnă pentru un blog un pas mare spre dispariția lui. Pierzi cititori, pierzi idei, pierzi interacțiunea cu oamenii, pierzi. Așadar, sunt conștientă de tot ce am pierdut în timpul…