Mon coeur s’ouvre a ta voix

Nu am mai scris pe blog despre Operă de ceva vreme. Am simțit de la un timp că locul ei nu mai este aici și, de aceea, pregătesc un loc mult mai adecvat pentru a vă ține în contact cu tot ce se întâmplă în această lume. Până atunci însă, nu am putut, nu am avut cum, nu mi-aș fi iertat niciodată dacă nu aș fi împărtășit cu voi impresiile despre cea mai frumoasă seară din cele pe care le-am petrecut la operă în ultimele luni.

Soprana Marina Krilovici a împlinit pe 11 iunie anul acesta 70 de ani, iar aseară a susținut la ONB un recital aniversar. Am plecat spre Operă cu nerăbdare, iar la vederea scenei frumos pregătite, parcă ceva mi-a zis că o să fie o seară cu totul și cu totul specială. Și așa a fost!

Condeiul meu este prea mic pentru a descrie cu fidelitate cât de minunată a fost Marina Krilovici în fața publicului, cum am ascultat fiecare lied, fiecare arie cu lacrimi în ochi. Sala a devenit din ce în ce mai caldă pe măsură ce vocea cu emisie surprinzătoare și perfect conservată ajungea direct în inimile noastre. Sunt anumite momente atunci când asculți muzica de operă în care ești transpus într-o stare pe care nimic altceva nu o poate declanșa, o stare când apare acel sentiment că Dumnezeu a pus în glasul artiștilor lirici tot ce avea el mai frumos de dăruit omenirii. Aseară, am fost dominată tot timpul de acel sentiment.

Programul serii a fost realizat în așa fel încât mi-a dat senzația că a avut de spus o poveste. Îmi place să cred că liedul Revedere pe versurile lui Eminescu nu a fost păstrat fără motiv pentru a încheia recitalul și că o voi revedea pe Marina Krilovici și anul viitor la ONB; toate datele sunt în continuare acolo. Cine a lipsit aseară, a pierdut ocazia să își umple sufletul cu bine și  să își completeze cultura muzicală cu vocea unui artist de o eleganță, un stil și o sensibilitate desăvârșite.

Ce seară minunată!

O secundă din viață sau viața într-o secundă?

Cu puțin timp în urmă am citit pe blogul Sabinei un articol în care se mira de obiceiul bătrânilor de a-și pune viața în pericol și a traversa neregulamentar. Și eu traversez câteodată prin locuri…

Instalatorii, acești zei ai obiectelor sanitare

Din câte am observat eu, instalatorii, fie ei particulari sau angajați la vreo firmă, sunt, asemenea șoferilor de RATB, o branșă cu totul și cu totul aparte. De exemplu, atunci când îi suni, au vocea…

Unde se duc prieteniile când mor?

Ștefan Iordache a mărturisit la un moment dat într-un interviu faptul că nu crede că există prieteni, ci există doar momente de prietenie. La rândul meu cred că majoritatea relațiilor dintre oameni sunt doar niște…

O educație

Fotografia postată pe Facebook de o jurnalistă  în care o farmacistă din Craiova ajută un băiat nevoiaș să își facă temele a devenit viral, iar televiziunile au preluat subiectul și au făcut cunoscută povestea mai departe. Gestul…

Curierul nu înjură de două ori la ușă

Bătăi cât cuprinde în ușă. Niciun răspuns. Alte bătăi virulente în ușă. Pauză. Telefon. Bărbat răcnind. -Alo, doamnă, sunt de la Fan Curier, doamnă. Dați-mi drumul că am ajuns pe Strada X, ap Y. Sunt…

Un Bobică, doi Bobică, mulți Bobică, toți Bobică!

Aseară, când mă întorceam acasă, un cățel de talie mică, foarte haios, mergea paralel cu mine, în aceeași direcție. După câțiva metri, ne-a ieșit în față o bătrână care l-a chemat la ea: Bobică, vino…

Taken 2

Înainte să merg la avanpremiera Taken 2, am omis să îmi rezerv bilete, așa că am văzul filmul de pe rândul al doilea. Oricum, a fost mai bine decât atunci când am văzut Avatar la…

Țara unde Îngerii vin degeaba

Vineri și sâmbătă a avut loc premiera unui nou spectacol la Teatrul Masca – Țara unde Îngerii vin degeaba. Nu știu de ce, dar am plecat de acasă cu o altfel de idee despre cum…

Mare brânzică!

Dacă vă întrebați care brânzică, să știți că o să fiu foarte exactă și o să vă spun că este vorba despre Brânzica slabă de vaci Rarăul, 250 de grame. Așa se numește produsul pe…