Ne place să sfătuim

Nu știu cum se face că, de fiecare dată când sunt foarte obosită și mă îndrept spre casă în RATB, este musai să fie prin preajmă și vreo persoană guralivă, vorbitoare la telefon cu volum maxim. Ultima dată am rămas șocată de ce discuții pot purta unii la telefon, cum pot diseca și cele mai intime probleme în auzul lumii.

Mai exact, o tipă vorbea la telefon cu o prietenă, prietenă care, din câte mi-am dat seama, îi povestea despre relația cu un bărbat. La un moment dat, aceasta i-a spus vecinei mele de călătorie că vrea să facă un copil. Cam din acest moment s-a dezlănțuit iadul: tipa din autobuz i-a explicat că e imposibil să rămână însărcinată pentru că până acum a folosit o anumită metodă de contracepție (ea a și numit-o) și că va avea mai mult ca sigur un copil cu malformații și că malformațiile se depistează foarte târziu și toată viața o să ducă în spate povara îngrijirii unei persoane cu handicap etc., etc.

După acest moment, a început să-i explice că e posibil ca respectivul să plece din țară și, chiar dacă prin minune va avea un copil sănătos, tot va rămâne cu el agățat de gât. În fine, detaliile discuției au fost numeroase, însă am rămas puțin nelămurită din cauza acestei întâmplări. Chiar nu și-a dat seama că nu era locul să împărtășească în public detalii intime despre prietena ei? Bine, că noi oricum nu știam cu cine vorbește, dar cu puțin bun simț ar fi realizat că nu era locul și nici momentul. Plus că, pe lângă detaliile grotești, a desființat-o pe biata fată! I-a retezat orice speranța sub pretextul că o sfătuiește.

Tuturor ne place să dăm sfaturi și suntem chiar foarte creativi, mai ales când nu ne privește în mod direct, dar n-ar trebui să existe totuși o limită? În ce punct devine un sfat o intrare cu bocancii în viețile oamenilor? Rămâne să ne gândim…

Noi funcționăm, ei funcționari

Din seria “întâmplări cu funcționarii publici”, am aflat de curând de la o prietenă o chestie tragico-comică. Povestea ei sună cam așa: acum câteva zile prietena mea a sunat la o instituție a statului să…

Cui îi e frică de animalele de companie?

În ultimul timp, mai exact de când am pisică, am asistat deseori la discuții despre animalele de companie. Sunt oameni care țin cu orice preț să te convingă că a avea un animal de companie…

O noapte călduroasă

Doar în Operă putea să-mi placă Caragiale mai mult decât în scris! Spun asta pentru că aseară am văzut în Centrul Vechi “O noapte… călduroasă“, un spectacol cu momente extrase din două opere inspirate din…

Șoc! Dragostea nu durează 3 ani!

Câteodată dragostea durează chiar și mai mult, fără conservanți sau coloranți alimentari, exact ca în cazul cuiva (nu spui cine, persoană importantă!) care împlinește, fix azi, 6 ani de relație. La mulți ani!    …

Vine vara, bine-mi pare, ia, bărbate, niște sandale!

Bărbații de la mine din familie nu poartă papuci sau sandale pe stradă. Bunicul meu nu purta cât timp a stat la oraș, tata nu poartă, prietenul meu nu poartă. Ce vreau să zic e…

Șanse

Din punctul meu de vedere viața e împărțită între șanse și neșanse. Cu cât ai mai multe șanse, cu atât ești mai fericit și viceversa. Îmi place să cred că am avut câteva șanse: unele…

Tristețea…

…când realizezi că, din ce în ce mai des, e nevoie să îi consolezi pe cei pe care îi iubești pentru suferința provocată de stingerea cuiva drag. Dumnezeu să te odihnească, om bun! Citește șiMai cred Exclusiv!…

Reîntoarcerea la sine

Am fost crescută într-un anumit fel – să am încredere totală în mine și să nu mă las niciodată în viață călcată în picioare. Să ai o personalitate poate prea puternică vine cu dezavantaje, dar…

Înapoi în Africa, înapoi în India

M-am născut pe 28 februarie 1986 în România. Ai mei voiau un băiat blond, cu ochi albaștri, pe nume Robert. În schimb, am fost o fată, cu ochii căprui și cu un exces de melanină….