Înapoi la Masca

Cred că eram în clasa a doua sau a treia când tata m-a anunțat, cu vreo săptămână înainte, că o să mergem să vedem Teatrul Masca și pe Mihai Mălaimare. El era foarte entuziast și mi-a repetat asta de câteva ori până am ajuns să văd cu ochii mei cine era Teatrul ăsta. Căci, vedeți voi, eu sunt dintr-un oraș de provincie și la noi nu există teatru. Câteodată, când merg teatrele în vreun turneu, se opresc și pe la noi. Așadar, am văzut atunci pentru prima dată o reprezentație de teatru, reprezentația Teatrului Masca. Nu mai țin minte ce mi-a plăcut, dacă mi-a plăcut, dar mereu am știut de Teatrul Masca și de Mihai Mălaimare și am crezut tot timpul că e ceva deosebit, sigur era ceva deosebit, altfel de ce pregătea tata cu atâta bucurie momentul când o să-i vedem.

Am văzut Teatrul Masca atunci și ieri, fix când am împlinit 26 de ani. Ce cadou! M-am reîntors iar la copilărie, tocmai când unii îmi numărau cei 4 ani rămași până la 30, de parcă ar fi vreo chestie! Numai cine nu l-a văzut pe Mihai Mălaimare în teatrul său poate să creadă în bătrânețe! Ca un părinte ne-a întâmpinat cu ocazia Zilei Bloggerilor pe fiecare. Ne-a salutat, ne-a invitat să bem un ceai, apoi am intrat în sala de spectacol unde a început Comedia Erorilor. Pe tot parcursul spectacolului a stat în spatele sălii, în picioare, și a urmărit reprezentația. În funcție de ce se întâmpla pe scenă se schimba și starea dumnealui de spirit. Acum era un copil, acum era un înțelept, acum era un tată care își vedea copiii excelând sau un mentor care vedea lucruri ce trebuie îmbunătățite. Acolo, în spatele sălii, a fost în același timp actor cu cei de pe scenă și spectator cu cei de pe scaune. A fost un regizor, a fost Atlas, a fost geniu și dragoste pentru artă!

Spectacolul mi-a plăcut! Doamne, cât mi-a plăcut! Mi-a plăcut cum a fost gândită piesa, cum a fost potrivit fiecare detaliu în sala respectivă, de parcă Shakespeare însuși le-ar fi zis întocmai cum să facă. Actorii au fost mai mult decât actori, au fost atleți, comici, niște comete umane. Totul a mers ca un ceas, un spectacol alert și incredibil. Până și ieșirile la aplauze au fost un spectacol în sine, o explozie la final, când probabil actorii erau secați de energie. Piesa a fost regizată de Mihai Mălaimare, iar, la fina,i s-a auzit vocea dumnealui într-un difuzor care a zis: “Ați fost spectatorii Teatrului Masca, sunteți prietenii Teatrului Masca!” Cât de fumos!

Gata! M-am întors la Masca și nu mai plec!

Ce-i al tău, e pus deoparte!

  Jurământul sau “The vow” este un film inspirat din realitate, după un caz care s-a petrecut în 1993 în New Mexico. Pe scurt, este vorba despre o Paige (Rachel Adams) și un Leo (Channing…

Tatăl vitreg al Cenușăresei

Știm cu toții povestea Cenușăresei, fata frumoasă și bună la suflet care este tratată ca o slugă de mama sa vitregă și de cele două surori la fel de vitrege. Mai știm de pantoful pierdut…

Figaro, sus! Figaro, jos!

După ce am scris articolul cu Happy Feet, mi-a venit ideea să postez în continuare articole în care să atașez atât ariile din desenele animate, cât și ariile originale, interpretate de artiștii mei lirici preferați….

Dragobetele încă mai sărută fetele

Când am aflat de inițiativa de a se stabili un record de Dragobete, mai exact de a se scrie cea mai lungă scrisoare de dragoste din lume, am zis că e musai să pun și…

Înapoi la Evul Mediu

Datorită conferinței Fast, eleganţă şi mister. Viaţa cotidiană la marile curţi princiare în Evul Mediu şi Renaştere am făcut o călătorie în timp preț de două ore. În mansarda primitoare de pe Caimatei am aflat cum trăiau…

Nici răceala nu mai e ce-a fost!

  Când eram mică și răcită, pe lângă siropul de tuse cu gust îngrozitor care exista pe timpul ăla, cel mai mult uram să beau ceai. Știți voi, ceai de tei, ceai de mușețel și…

Știu să abordez orice femeie…

…datorită unui newsletter pe care l-am primit și la care nu m-am abonat. În fine, sunt recunoscătoare pentru noul spam din Inbox-ul meu deoarece am aflat despre un senzațional Manual de Seducție. Manual din care urmează…

O, Happy, Happy Feet (2)!

Pe coloana sonoră a filmului Happy Feet 2 apar două melodii care mi-au atras atenția. Prima este Dragostea din tei a celor de la Ozone, iar a doua este cântecul lui Erik, emoționantul cântec din…

Povestea unui acordeon

Pe vremea când mergeam des cu 205, am văzut de mai multe ori un băiat amărât care încerca să cânte la o muzicuță. După un timp și-a schimbat instrumentul și cânta la o orgă de…